“-Mă doare că lumea pare să fi înnebunit! Oare nu văd că lozincile politicii europene sînt aceleași ca șia le sovieticilor?
-Oamenii uită repede. Mă uit la noi, care l-am omorît pe Ceaușescu pentru că ne dădea salam cu soia. Acum proștii mănîncă soia și spun că e mai bună decât carnea. Greșeala lui Ceaușescu a fost aceea că nu știa să facă reclamă la soia! rîse profesorul și își mai turnă un pahar.
-Gluma-i glumă, dar ne-au distrus poporul…Genocid curat!”
Și ne-a ajuns cuțitul la os. E drept, nu contest acest lucru, dar nu știu cât de bine ar mai putea fi indiferent de schimbare, în condițiile unei crize economie ce parcă nu mai vrea sa plece (cred ca i-a placut să exploareze Grădina Carpaților) și a unei stări de letargie generală. Moartea asta civică în care ne aflăm nu a dispărut. Sunt bucuroasă că am început a gândi ca popor și a spune ferm „nu ne place” (poate umpic cam ferm), că am trecut de la stadiul acela de a accepta orice, pe principiul ”dacă mie îmi e bine, restul nu mai contează”, la trezirea cetățenească ce a înflorit în aproape întreg poporul român,derulat într-un ”film” de maximă audiență pe canalele de știri. Dar, oare nu e cam prea târziu?
Da știu, ”mai bine mai târziu decât niciodată” sau ”niciodată nu e prea târziu”, dar cred că se începe de unde nu trebuie cu semirevoluția actuală sau cum o mai fi numit și interpretată. Eu o vad ca o trezire a conștiinței civice, pentru a bea un pahar cu apă, a mânca umpic și a se așeza iarăși în pătuț pentru un somn bun. Sper să nu adoarmă de tot ca până acum… . De ce vrei altă conducere când incă nu te duci la vot? Când incă nu te interesează nicio adunare cu proprietarii facută de administrator, cu propria ta scară, darămite pe întreg cartierul?
Batem la ușa care nu trebuie, iar ușa asta nu o să se deschidă niciodată dacă nu găsim cheia. Și la naiba cheia e la noi, că dacă ar fi fost la nemți (referir la ei pentru disciplina de care dau dovadă) ar fi fost deschisă de secole. Dar nu, noi ca popor român am vrut calea mai ușoară, așteptând să ne cadă cheia din cer. Și cheia nu a venit…sau a venit dar prea târziu.
Române trezește-te…. Vrei o guvernare mai bună? Du-te la vot când se fac alegeri! Vrei un salariu mai mare sau o pensia mai mare? Așteaptă, e criză . Mai mult de atât nu știu ce să mai spun nici eu.
Eu m-am trezit…poate nu de tot. Dar schimbă-te pe tine! Nu mai fi așa de nepăsător cu restul, aruncă mucul ăla de țigară la coș. După cum spune vorba ”leu pe leu se face avere” (bun principiu), de la lucruri mici ajungi să le îndeplinești pe cele mari.
Nu mai da șpagă! nu te mai uita în portofel să vezi dacă poti merge la medic luna asta! Nu fă nepotisme! Și cu asumarea oricăror repulsii ce s-ar putea forma, schimbă-te tu popor român, DĂ-ȚI TU DEMISIA POPOR ROMÂN!
Şi s-a terminat cu alergătura după cadouri. Crăciunul ăsta, pot spune că a scos tot ce e mai bun din mine. Am fost darnică, ceea ce după mine, nu îmi stă în caracter. Anul acesta vor primi cadouri de la mine, persoane pe care pana acum, am fost pic oarbă şi nu le-am văzut. Am înjurat şi m-am supărat când am stat ore întregi în autobuz, m-am enervat când mi s-a răspuns cu “nu ştiu”, la întrebarea “ce vrei de Crăciun?”…dar au meritat toate! Mă simt atât de bună când mă uit la grămăjorica de cadouri ce aşteaptă împărţite. Nu facem cadouri din dragoste….no way! Facem cadouri din dorinţa de a ne simţi buni, utili şi iubiţi. Împachetăm lucruri cu mult suflet, ca apoi când ne uităm la ele să ne spunem în gând: ” mamăă, ce bun pot să fiu”. Începe să îmi placă Crăciunul, ca odinioară şi asta pentru că mi s-a răspuns cu bunătate şi dragoste la toate încercările mele de a fi…om. Mă face să zâmbesc acest Crăciun şi să plang (foarte puţin aşa, pentru că si cele mai dure stânci o fac…:)) ) de bucurie…pentu că mă simt iubită şi utilă. Damn, e cel mai bun sentiment ever!
Poate sună deplasatzt si total rău când spun că dăruim cadouri din dorinţa de a ne simţi buni, dar ăsta e adevărul şi nu ştiu dacă voi întelegeţi ideea asta şi o percepeţi cum o percep eu. Le mulţumesc celor pe care îi iubesc că m-au făcut să le iau părticele de bucurie în acest Crăciun…defapt vă mulţumesc că mă iubiţi şi că imi arătaţi asta!
Ei păi să ştii că nu e aşa. Dau dovadă de patriotism în fiecare zi atunci când:
… le zâmbesc oamenilor în autobuz, în dimineţile de dumincă, la o 7 jumătate când merg la bazar.
…duc la coşul de gunoi ambalajul de la vreun pachet de biscuiţi.
…refuz să dau şpagă la doctor şi stau 5 ore la ambulanţă aşteptând să îmi spună dacă am piciorul fracturat, chiar daca înaintea mea nu era nimeni când am ajuns eu.
…am o poză cu steagul României lipită pe frigider.
…iau o notă bună şi investesc în mine, ca apoi să pot investi în ţara asta.
…îmi exprim părerea indiferent daca e la fel sau nu cu a altora.
…o trezesc pe mama să meargă la vot cînd sunt alegeri sau merg la vot (de anul ăsta încep).
…sunt cu toate datoriile faţă de stat la zi.
…ascult din când în când imnul României.
…lupt cu sistemul ăsta infect.
…salut oamenii pe care îi ştiu de-o viaţă.
…sper sa plec în străinătate doar pentru excursii.
…am ales sp fac o facultate aici, crezând în România.
…am ales, acum câţiva ani în urmă, să rman aici, nu să plec cu mama în Italia.
…dimineaţa deschid ochii si tot de România dau.
…zic “Trezis-ar patriotismul în voi…”, îndemn la revoltă. Dar la o revoltă-n oglindă. Schimbă-te tu şi aşa au să se schimbe şi alţii.
Şi să ştii, că pentru mine patiotismul e să investeşti ăn tine ca om si îţi trăieşti viaţa, aici în România, luptând cu un sistem defect în fiecare zi!
“Uităte-n jur!…” . De ce am incetat sa facem asta? De ce am început să privim doar în propria curte şi să închidem ochii la durerea altora. Asta va distruge România. Hapsânismul şi nepotismul ne-a pavat drumul spre situaţia actuală.
Sunt revoltată, atât de aproape de revoluţie încât îmi clocoteşte sângele în vene când merg în spitale primării, tot ce e public, tot ce e sistem. Urăsc neştiinţa şi incompetenţa ce zace în mulţi. E tot mai greu în fiecare lună şi vreau să fie mai bine. La anu poate…oare să mai sper?
Eu iubesc România. O iubesc din adâncul sufletului meu şi sper să o părăsesc doar în concedii, să fiu erou să lupt aici şi să reuşesc. Eu nu ascult doar o dată pe an Imnul României, ci când simt nevoia să-mi alin sufletul de bolile sistemului. Urăsc faptul ca nu am avut bani de un steag, da nu un pispiric din ăla mic, ci unul să-mi acopere tot blocul. Să treci cu autobuzul prin George Enecu şi să îti dea lacrimile la vederea steagului, aşa cum mi-au dat mie când am văzut steagul vencinului de la scara C, care slavă Domnului, încă-şi are patriotismul activ în el.
Iubesc România, că aici m-am născut, că aici îi am pe toţi cei dragă mie, pentru că stiu limba română, pentru că într-o bucată din pământul ăsta sfant am îngropat un suflet drag. O iubesc…dar câtă ură!
Urăsc sistemul! I-as împuşca pe toţi fără am fi frică de ce va fi…sunt mizerii de oameni. Mă, da cât mai furi mă? Aţi furat atât şi tot nu vă ajunge? Ce faceţi voi cu datoria externă de 97 de miliarde de euro pe care o avem? Câte generaţii de nepoţi vor plăti această datorie? Câte locuri de muncă a-ţi creat folosind aceşti bani? Câte autostrăzi aţi finalizat? Câtă pensie da-ţi pentru o viaţă de muncă de la 14 ani? Vreau să trăiţi voi cu 400 de lei. Vreau să vă treziţi şi să spuneţi gata, cred că am furat destul .
Urăsc sistemu pentru că de când sunt in clasa a XII-a mă face să mă gândesc în fiecare seara, la ce o să fac eu când termin facultatea. Urăsc sitemul pentru tot ce nu oferă…
Dar iubesc România. Treziţi-vă dragi compatrioţi şi priviţi în jurul vostru. Iubiţi-vă ţara pentru cozonacii buni pe care îi fac mamele voastre, pentru sărmăluţe-n foi de varză, pentru frumuseţea poeziilor lui Eminescu, pentru stiloul cu care scrieţi la şcoală, pentru insulina pe care v-o injectaţi.
Iubiţi-vă ţara pentru că e mama voastră…căci eu sigur aşa fac!
Îţi declar dragoste ţară frumoasă pentru munţii tăi nestrăbătuţi, pentru satele tale păstrătoare de traditie, pentru oamenii frumoşi ce îi porţi în straie, pentru că ai cea mai frumoasă limbă, pentru că ai o istorie superbă, pentru ca oamenii tăi or să capete curaj, să schimbe ceva!
România te iubesc, dar pe pritenul tău sistemul, îl urăsc!
Şi în final eşti liber, să schimbi ceva, sau ai nevoie de un lider?
Daca-as putea da in chirie
Dragostea mea pentru tine
Sint mai sarac decit pustiul
Unde nu ploua niciodata
Dar o stiu ca ploaia vine
De cite ori te vad, toti imi spun
Ca in pustiu nu ploua
Dar nu cred pe nimenea
Pentru dragostea mea-nebuna
Si in pustiu va ploua
Iubit-o, de cind te iubesc pe tine
Iubit-o, de cind te iubesc stii bine…
Daca-as putea da in chirie
Dragostea mea pentru tine
Iubit-o, de cind te iubesc pe tine..
Deveneam, milionar, dar am ajuns boschetar
Iubit-o, de cind te iubesc pe tine,
Iubit-o, de cind te iubesc stii bine…
Mi-am pierdut si mintile,arsita-i mereu in mine,
De ma cert cu Dumnezeu, iubit-o pentru tine!
Asteptind din cer sa cada,macar un strop de ploaie
Ca un cersetor eu stau,
In pustiu nu in strada!
Iubit-o, de cind te iubesc pe tine
Iubit-o, de cind te iubesc stii bine…
Daca-as putea da in chirie
Dragostea mea pentru tine
Iubit-o, de cind te iubesc pe tine..
Deveneam, milionar, dar am ajuns boschetar
Iubit-o, de cind te iubesc pe tine,
Iubit-o, de cind te iubesc stii bine…
E doar vina mea,am ales pustiul
Stiam ca nu ploaia, dar dragostea
Imi poate schimba destinul
Daca-as putea da in chirie
Dragostea mea pentru tine
Iubit-o, de cind te iubesc pe tine..
Deveneam, milionar, dar am ajuns boschetar
Iubit-o, de cind te iubesc stii bine…
Si ma rog acum de tine,
Sa-mi iei dragostea-n chirie
Iubit-o de cind te iubesc pe tine
Daca vrei macar o zi
Sa te vad pe cit o fi
Iubit-o de cind te iubesc pe tine
Iubit-o de cïnd te ïubesc
Şi nu vreau să vă uit pe nici unul! Vreau să vă păstrez pentru totdeauna! Şi o să fiţi ai mei pe vecie. Atunci când norii au să facă pact să ne înece, voi să veniţi cu o barcă la blocul meu şi să mă salvaţi din potop. Vreau doar siguranţă. Vreau doar să stiu că peste 50 de ani, acasă mă va aştepta cineva, nu doar o casă plină de miresme şi-un pat. Promiteţi-mi că-n serile de Crăciun ve-ţi veni beţi în ore târzii să-mi cătaţi uşa, iar eu am să vă aştept cu muraturi şi pături calde. Promiteţi-mi cand nopţile luminate de Paşti o să-mi luminaţi întunecimea inimii mele. Promiteti-mi că o să îmi spuneţi cu adevărat când am să fiu grasă şi că o să îmi faceţi complimente când o să fiu slabă. Promiteti-mi că o să-mi dăruiţi flori. Promiteti-mi…
Si dacă nu o să promiteţi eu tot am să vă ţin lângă inima mea. Am nevoie de voi…pentru că iubesc oamenii! Iubesc oamenii atât de mult încât dacă aş fi nemuritoare aş fi o vampiroaică nebună!
Îndrăzniţi şi zgândăriţi-mi lumea! Şi dacă aţi facut-o, bine aţi venit în ea!
Şi apoi, dacă ai intrat în horă joacă…că altă scăpare nu-i!
. Mai mult de atât nu știu ce să mai spun nici eu.
