PreCrăciunăreală

Şi s-a terminat cu alergătura după cadouri. Crăciunul ăsta, pot spune că a scos tot ce e mai bun din mine. Am fost darnică, ceea ce după mine, nu îmi stă în caracter. Anul acesta vor primi cadouri de la mine, persoane pe care pana acum, am fost pic oarbă şi nu le-am văzut. Am înjurat şi m-am supărat când am stat ore întregi în autobuz, m-am enervat când mi s-a răspuns cu “nu ştiu”, la întrebarea “ce vrei de Crăciun?”…dar au meritat toate! Mă simt atât de bună când mă uit la grămăjorica de cadouri ce aşteaptă împărţite. Nu facem cadouri din dragoste….no way! Facem cadouri din dorinţa de a ne simţi buni, utili şi iubiţi. Împachetăm lucruri cu mult suflet, ca apoi când ne uităm la ele să ne spunem în gând: ” mamăă, ce bun pot să fiu”. Începe să îmi placă Crăciunul, ca odinioară şi asta pentru că mi s-a răspuns cu bunătate şi dragoste la toate încercările mele de a fi…om. Mă face să zâmbesc acest Crăciun şi să plang (foarte puţin aşa, pentru că si cele mai dure stânci o fac…:)) ) de bucurie…pentu că mă simt iubită şi utilă. Damn, e cel mai bun sentiment ever!

Poate sună deplasatzt si total rău când spun că dăruim cadouri din dorinţa de a ne simţi buni, dar ăsta e adevărul şi nu ştiu dacă voi întelegeţi ideea asta şi o percepeţi cum o percep eu. Le mulţumesc celor pe care îi iubesc că m-au făcut să le iau părticele de bucurie în acest Crăciun…defapt vă mulţumesc că mă iubiţi şi că imi arătaţi asta!

So…let it snow!

Patriotism.

“Tu dai dovada de patriotism doar de 1 decembrie”

Ei păi să ştii că nu e aşa. Dau dovadă de patriotism în fiecare zi atunci când:

… le zâmbesc oamenilor în autobuz, în dimineţile de dumincă, la o 7 jumătate când merg la bazar.

…duc la coşul de gunoi ambalajul de la vreun pachet de biscuiţi.

…refuz să dau şpagă la doctor şi stau 5 ore la ambulanţă aşteptând să îmi spună dacă am piciorul fracturat, chiar daca înaintea mea nu era nimeni când am ajuns eu.

…am o poză cu steagul României lipită pe frigider.

…iau o notă bună şi investesc în mine, ca apoi să pot investi în ţara asta.

…îmi exprim părerea indiferent daca e la fel sau nu cu a altora.

…o trezesc pe mama să meargă la vot cînd sunt alegeri sau merg la vot (de anul ăsta încep).

…sunt cu toate datoriile faţă de stat la zi.

…ascult din când în când imnul României.

…lupt cu sistemul ăsta infect.

…salut oamenii pe care îi ştiu de-o viaţă.

…sper sa plec în străinătate doar pentru excursii.

…am ales sp fac o facultate aici, crezând în România.

…am ales, acum câţiva ani în urmă, să rman aici, nu să plec cu mama în Italia.

…dimineaţa  deschid ochii si tot de România dau.

…zic “Trezis-ar patriotismul în voi…”, îndemn la revoltă. Dar la o revoltă-n oglindă. Schimbă-te tu şi aşa au să se schimbe şi alţii.

Şi să ştii, că pentru mine patiotismul e să investeşti ăn tine ca om si îţi trăieşti viaţa, aici în România, luptând cu un sistem defect în fiecare zi!

Esti liber?

“Uităte-n jur!…” . De ce am incetat sa facem asta? De ce am început să privim doar în propria curte şi să închidem ochii la durerea altora. Asta va distruge România. Hapsânismul şi nepotismul ne-a pavat drumul spre situaţia actuală.

Sunt revoltată, atât de aproape de revoluţie încât îmi clocoteşte sângele în vene când merg în spitale primării, tot ce e public, tot ce e sistem. Urăsc neştiinţa şi incompetenţa ce zace în mulţi. E tot mai greu în fiecare lună şi vreau să fie mai bine. La anu poate…oare să mai sper?

Eu iubesc România. O iubesc din adâncul sufletului meu şi sper să o părăsesc doar în concedii, să fiu erou să lupt aici şi să reuşesc. Eu nu ascult doar o dată pe an Imnul României, ci când simt nevoia să-mi alin sufletul de bolile sistemului. Urăsc faptul ca nu am avut bani de un steag, da nu un pispiric din ăla mic, ci unul să-mi acopere tot blocul. Să treci cu autobuzul prin George Enecu şi să îti dea lacrimile la vederea steagului, aşa cum mi-au dat mie când am văzut steagul vencinului de la scara C, care slavă Domnului, încă-şi are patriotismul activ în el.

Iubesc România, că aici m-am născut, că aici îi am pe toţi cei dragă mie, pentru că stiu limba română, pentru că într-o bucată din pământul ăsta sfant am îngropat un suflet drag. O iubesc…dar câtă ură!

Urăsc sistemul! I-as împuşca pe toţi fără am fi frică de ce va fi…sunt mizerii de oameni. Mă, da cât mai furi mă? Aţi furat atât şi tot nu vă ajunge? Ce faceţi voi cu datoria externă de 97 de miliarde de euro  pe care o avem? Câte generaţii de nepoţi vor plăti această datorie? Câte locuri de muncă a-ţi creat folosind aceşti bani? Câte autostrăzi aţi finalizat? Câtă pensie da-ţi pentru o viaţă de muncă de la 14 ani? Vreau să trăiţi voi cu 400 de lei. Vreau să vă treziţi şi să spuneţi gata, cred că am furat destul .

Urăsc sistemu pentru că de când sunt in clasa a XII-a mă face să mă gândesc în fiecare seara, la ce o să fac eu când termin facultatea. Urăsc sitemul pentru tot ce nu oferă…

Dar iubesc România. Treziţi-vă dragi compatrioţi şi priviţi în jurul vostru. Iubiţi-vă ţara pentru cozonacii buni pe care îi fac mamele voastre, pentru sărmăluţe-n foi de varză, pentru frumuseţea poeziilor lui Eminescu, pentru stiloul cu care scrieţi la şcoală, pentru insulina pe care v-o injectaţi.

Iubiţi-vă ţara pentru că e mama voastră…căci eu sigur aşa fac!

Îţi declar dragoste ţară frumoasă pentru munţii tăi nestrăbătuţi, pentru satele tale păstrătoare de traditie, pentru oamenii frumoşi ce îi porţi în straie, pentru că ai cea mai frumoasă limbă, pentru că ai o istorie superbă, pentru ca oamenii tăi or să capete curaj, să schimbe ceva!

România te iubesc, dar pe pritenul tău sistemul, îl urăsc!

Şi în final eşti liber, să schimbi ceva, sau ai nevoie de un lider?