PreCrăciunăreală

Şi s-a terminat cu alergătura după cadouri. Crăciunul ăsta, pot spune că a scos tot ce e mai bun din mine. Am fost darnică, ceea ce după mine, nu îmi stă în caracter. Anul acesta vor primi cadouri de la mine, persoane pe care pana acum, am fost pic oarbă şi nu le-am văzut. Am înjurat şi m-am supărat când am stat ore întregi în autobuz, m-am enervat când mi s-a răspuns cu “nu ştiu”, la întrebarea “ce vrei de Crăciun?”…dar au meritat toate! Mă simt atât de bună când mă uit la grămăjorica de cadouri ce aşteaptă împărţite. Nu facem cadouri din dragoste….no way! Facem cadouri din dorinţa de a ne simţi buni, utili şi iubiţi. Împachetăm lucruri cu mult suflet, ca apoi când ne uităm la ele să ne spunem în gând: ” mamăă, ce bun pot să fiu”. Începe să îmi placă Crăciunul, ca odinioară şi asta pentru că mi s-a răspuns cu bunătate şi dragoste la toate încercările mele de a fi…om. Mă face să zâmbesc acest Crăciun şi să plang (foarte puţin aşa, pentru că si cele mai dure stânci o fac…:)) ) de bucurie…pentu că mă simt iubită şi utilă. Damn, e cel mai bun sentiment ever!

Poate sună deplasatzt si total rău când spun că dăruim cadouri din dorinţa de a ne simţi buni, dar ăsta e adevărul şi nu ştiu dacă voi întelegeţi ideea asta şi o percepeţi cum o percep eu. Le mulţumesc celor pe care îi iubesc că m-au făcut să le iau părticele de bucurie în acest Crăciun…defapt vă mulţumesc că mă iubiţi şi că imi arătaţi asta!

So…let it snow!